MAMEI ...

Versuri Stela Mateuţ

Ce ţi-aş putea eu spune-acum
Când galben lut, greu te apasă?
Îmi este doar un dor nebun
De partea-ţi ce a fost miloasă
Pe-al vieţii mele drum

Chipul tău greu îl desluşesc,
Pierdut în vremuri ce-au trecut.
Nu ţi-am şoptit, că te iubesc
Căci ai plecat, şi n-am putut
Să te opresc.

Îmi amintesc de mâna ta.
Era zbârcită şi cam obosită.
Dar vai, mi-aş da averea mea,
S-o simt pe pieptu-mi mulţumită.
Măcar atâta...

Iar pentru ochii tăi, strălucitori,
Ce mă priveau duios sau rece,
Aş da, a munţilor comori.
Mi-aş da din viaţa care trece,
Să-i văd adeseori.

A fost destinul sau fatalitatea,
Momentu-n care ai plecat.
Îmbrâţişănd eternitatea,
Tu mi-ai lăsat un suflet încărcat,
Purtându-şi greutatea.

Dar va venii o zi şi pentru mine,
Când voi lăsa în spate dor, tristeţi,
Atunci şi eu venii-voi pe la tine.
Cu zâmbet cald să mă aştepţi,
La poarta dintre rău şi bine.

Ce ţi-aş putea eu spune-acum
Când galben lut, greu te apasă?
Îmi este doar un dor nebun
De partea-ţi ce a fost miloasă
Pe-al vieţii mele drum.

Dumnezeu să odihnească toate mamele plecate în Împărăţia de Lumină